RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (27 Iulie 2001, ora 18:03)
Realizator: Dragoş Ciocirlan - Stă în acel loc, tainic, discret, tăcut, dar critic, pentru că a avut întotdeauna motive, domnul Eugen Preda, cu privirea uşor mirată şi întrebătoare, dacă colegii lui îşi văd de treabă. 27 iulie 2001 - la un an de la dispariţia creatorului de şcoală radiofonică românească modernă - Eugen Preda in memoriam. "In Memoriam Eugen Preda" - un program special, care este recepţionat în momentul acesta de toţi ascultătorii emisiunilor în limba română din ţară şi de peste hotare, fiind transmis de RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI şi preluat, în direct, de RADIO ROMÂNIA INTERNAŢIONAL. Director general al Radiodifuziunii Române în perioada iunie 1990 - septembrie 1994, Eugen Preda a demisionat la 29 septembrie 1994 din conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune, adresând o scrisoare colegilor săi şi ascultătorilor postului Radio România, în care a declarat:
"Am dreptul, cred, să vă rog ca nici în viitor să nu acceptaţi niciodată şi sub nici un pretext vreo intervenţie sau vreo imixtiune în afara legii care să lezeze activitatea Societăţii Române de Radiodifuziune ca serviciu public, consacrat printr-o lege organică. Toate puterile de stat, faţă de care am manifestat respectul şi consideraţia cuvenite, trebuie privite doar ca o componentă a naţiunii, alese în cadrul societăţii civile româneşti, o societate democratică şi un stat de drept".(Eugen Preda)
Reporter: Credeţi că există o reţetă general valabilă pentru munca unui director general de Radiodifuziune?
Eugen Preda: Nu cred că există o reţetă, cred că există anumite principii pe care trebuie să le respecte orice director general. Şi acestea ar fi următoarele: întâi, să vrea să facă lucrurile aşa cum trebuie, în al doilea rând, să dorească să îi /asemene/ şi pe ceilalţi la nivelul său, fiindcă altfel nu se poate, în al treilea rând, să urmeze cu credinţă ceea ce şi-a propus să facă, să nu dea înapoi în faţa celor care vor să îl sperie sau să îl ducă cu vorba şi, în sfârşit, să dorească, într-adevăr, să fie un director general.
Realizator: La 27 iulie se împlineşte un an de la plecarea dintre noi a lui Eugen Preda, neuitatul coleg şi profesor creator de şcoală radiofonică, primul director general al Societăţii Române de Radiodifuziune după 1989. Pentru că oamenii îţi cer să /.../, nu să îi trimiţi mai departe, de învăţat înveţi multe şi de la toţi, dar mai ales de la el. Şi cine a învăţat ştie ce să facă. Paul Girgoriu, directorul Departamentului Canale Naţionale:
Paul Grigoriu: În biroul lui, devenit al meu, printr-o filiaţie de el hotărâtă. Mă priveşte uşor amuzat, uşor mirat, din cadra unde l-am pus ca să fim alături, pentru că de un an de zile el are piatră la cap, şi-a schimbat domiciliul, deşi, să nu se supere nimeni, numai în loc cu verdeaţă nu a ajuns. Acolo unde odihneşte miroase a oraş nărăvit la benzină, la betoane şi la balamuc. Fotografia aceasta înrămată sobru, privirea lui, venind de dincolo de cartonul prelucrat artistic, trece prin geamul care nu lasă praful să îi dea alergii şi mi se înfige în umăr, unde rămâne cât vrea ea, până se transformă în glas şi urcă iscoditor spre auz. "Excelenţa voastră, la virtuţile care se cer unui servitor, cunoaşteţi mulţi stăpâni care ar fi demni de valeţii lor?" Din fraza aceasta, reflex peste veacuri al unor nelinişti existenţiale ale domnului De Beaurmachais, Eugen Preda îşi făcuse un fel de paşaport, pe care îl arăta cui trebuia şi cui nu, vameşi sau simpli călători. Toţi, fără excepţie, aruncau o privire fals interesată, se făceau că pricep şi îşi spuneau după ce se retrăgeau cu spatele din faţa lui: "Gata, s-a ramolit. Ce dracu l-a apucat cu Beaumarchais ăsta?" Nu se ramolise, iar cu Beaumarchais chiar că nu avea nimic. Ba am curaj să spun că nu avea nimic cu nimeni, singura lui relaţie, afişată şi privilegiată în acelaşi timp, era cu radioul. Unii, care îl ştiau de tânăr, pretindeau că ar fi cochetat cu Televiziunea. Se poate, nu spun nu, dar nu el provocase flirtul, i se indicase că ar fi bine. Iar el, aşa erau vremurile, acceptase. Legătura se rupsese iute, se întorsese la Radio cu voluptate, alţii, cei cu indicaţiile, credeau, ca proştii, că îl trimiseseră la batalionul de pedeapsă. După aceea, Eugen Preda şi radioul naţional au mers decenii de-a rândul glas în glas. Pe al lui şi-l dăduse unui comentariu aşteptat până în '89 de oameni obosiţi de lozinci şi doritori de o fărâmă de adevăr măcar, fie el pus sub obroc, cum era. După '89 nu pieriseră cei cu indicaţiile, erau doar alţii, se schimbaseră sau se rotiseră, nu ştiu ce să mai cred, după '89 l-au pus în fruntea Radioului. Putea să se considere în capul bucatelor, nu îl controla nimeni, dar el s-a vrut doar în capul trebii. Credea că toţi aceia cărora ani lungi de zile el şi alţi câţiva asemenea lui nu putuseră să le dea decât fărâme de adevăr merită cu vârf şi îndesat o cură de realitate. Era - v-am spus parcă - glas în glas cu radioul. A găsit de cuviinţă să şi-l pună pe al lui în surdină. Vocea Radioului trebuie să fie alta - îşi spunea - şi a compus-o sunet cu sunet din vocile altora, pe care el - asta şi-o putea permite, gândea - le făcea strălucitoare şi le dădea consistenţa informaţiei, alfa şi omega în presă, aşa cum îi plăcea să spună. Lumea l-a înţeles repede şi a ciulit urechile. "Aşa s-a spus la radio" - a devenit pentru omul obişnuit argumentul definitiv în orice discuţie, atunci când se întâmpla să mai existe îndoieli. L-au iubit mulţi, l-au şi urât mulţi. I se părea normal, ştia că unanimităţile sunt semn de slugărnicie şi, în forul său interior, le detesta. La propria persoană făcea referiri cu stânjeneală de adolescent. Despre Radio vorbea cu glas de stentor, cu sentinţe definitive, cu un fel de 'ceea ce trebuie demonstrat', lângă care nu mai încăpea nici un fel de discuţie. Aşa ne-a obişnuit şi pe noi, aşa le-a impus şi altora, puternici ai zilei, ori contestatari ai lor. Într-o bună zi a venit cu fraza aceea din Beaumarchais şi a pus să fie scrisă şi lipită pe pereţi: "Excelenţa voastră, la virtuţile care se cer unui servitor, cunoaşteţi mulţi stăpâni care ar fi demni de valeţii lor?" A fost singura dată când şi-a făcut publică o frământare interioară şi când am ştiut că se respecta îndeajuns ca să îşi spună sieşi "Excelenţă". La un an de la dispariţia lui, mă întreb câţi ar putea să răspundă referindu-se la propria lor persoană: "da, cunosc un stăpân demn de servitorii lui şi acela sunt eu". Eugen Preda a fost un astfel de stăpân, sigurul de care eu, unul, ştiu; singurul şi, din nefericire, acum absent definitiv.
Realizator: Domnul Eugen Preda a fost el însuşi o instituţie. Preşedintele Ion Iliescu, astăzi, 27 iulie 2001, la un an de la dispariţia domnului Eugen Preda:
Ion Iliescu: Vreau, în primul rând, să exprim sentimentele mele calde de apreciere pe care le-am avut totdeauna pentru domnul Eugen Preda, un gazetar reputat şi de forţă şi omul care a fost ataşat o viaţă întreagă de Radiodifuziunea Română. A fost unul din managerii, din conducătorii acestei instituţii şi cu echilibru, şi cu profesionalism, şi cu foarte mare pricepere. Şi el ca gazetar a fost un om de forţă, dar şi ca manager, ca organizator, ca inspirator şi însufleţitor al unei colectivităţi, ceea ce a dat măsura potenţialului său şi i-a adus şi aprecierea corespunzătoare din partea tuturor colaboratorilor şi din partea ascultătorilor. De aceea, în încheiere, vreau să exprim omagiile mele faţă de figura pe care a reprezentat-o domnul Eugen Preda în viaţa Radiodifuziunii Române.
Realizator: Domnule preşedinte Ion Iliescu, acum, la un an de la dispariţia domnului Eugen Preda, care este sfatul dumneavoastră pentru tânăra generaţie de jurnalişti?
Ion Iliescu: Cât mai mulţi să ia exemplul lui Eugen Preda, dăruire şi devotament, pentru instituţie şi pentru cuvântul transmis prin eter.
Realizator: Vă mulţumesc foarte mult.
Ion Iliescu: Cu mare plăcere. La revedere.
Realizator: Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, aprecia, în urmă cu un an, drept o pierdere ireparabilă pentru societatea românească dispariţia lui Eugen Preda, care a avut un rol crucial în transformarea radioului într-un pilon al democraţiei după 1989.
Emil Constantinescu: Dispariţia lui Eugen Preda a lăsat, cred, un gol, eu l-am resimţit, şi cred că-l simţim cu toţii la fel de intens azi, ca şi în momentul în care acest mare ziarist a părăsit scena publică şi Radioul. Ştiam de la prieteni comuni că Eugen Preda s-a afirmat încă de la începutul carierei sale mânuind cu subtilă inteligenţă informaţii copleşitoare, dar mai ales ştiu, şi de data aceasta direct, pentru că după '90' l-am cunoscut personal, că acest solid temei de profesionalism şi de judecată limpede, împreună cu profundul său ataşament faţă de principiile democratice a slujit, după căderea dictaturii, societăţii româneşti în întregul ei, pentru ca Eugen Preda a resuşit în momente confuze să reformeze în profunzime Radioul şi să-l construiască ca pe cea mai credibilă şi cea mai echilibrată instituţie de informare în masă din România. Şi asta a făcut-o instituind standarde pe care nici ingerinţa politicului, nici presiunea comercialului nu au reuşit şi eu sper că nu vor reuşi nici în viitor să le pervertească, pentru că credinţa mea şi experienţa mea personală, nu totdeauna fericită, îmi spun că o democraţie fără opţiunea corectă şi bine informată a cetăţenilor nu este posibil. Şi chiar dacă cum mediile politice încearcă să controleze informaţia, chiar dacă presa scrisă sau televiziunile fac de multe ori concesii senzaţionalului sau părtinirii, cred că radioul are datoria de a păstra acest capital de încredere şi respect la care Eugen Preda şi-a adus atât de profund contributia în primul deceniu de după revoluţie şi închei prin a spune că poate modul în care putem să-i aducem un adevărat omagiu este de a-i urma exemplul.
Realizator: 'In memoriam, la un an de la dispariţia domnului Eugen Preda'.
Domnule doctor Eugen Preda, reporterul nu intenţionează în nici un caz să poarte un dialog cu dvs despre amintiri. Şi totuşi, amintirile dvs radiofonice reprezintă viaţa dvs. Aveţi nostalgia celor împlinite în calitate de reporter şi de director general al Radiodifuziunii Române?
Eugen Preda: Nu. Nu prea îmi stă în fire, pentru că aşa sunt construit eu. Realizator: La începutul anilor '90, practic, aţi reconstruit Radiodifuziunea Română. În ce măsură ceea ce aţi clădit atunci se regăseşte astăzi în Societatea Română de Radiodifuziune?
Eugen Preda: Cred că în mare măsură se regăseşte. Adică, oamenii tineri continuă să fie priorităţi şi acesta este lucrul cel mai important.
Realizator: Am învăţat de la dvs 'să tropăim' şi ne-aţi sfătuit întotdeauan că cel mai important lucru este informaţia. Ce le-aţi spune celor din Radio astăzi în ceea ce priveşte informaţia şi rolul informaţiei care vine prin intermediul Radioului Public?
Eugen Preda: Că informaţia a fost şi rămâne alfa şi omega în materie de Radio. Realizator: În calitate de reporter, există momente pe care le-aţi trăit cu toată intensitatea sufletului dvs, chiar dacă aţi fost soldat. Există câteva momente pe care ni le puteţi reaminti, din evoluţia Radioului să spunem şi înainte de 1989 şi după 1989?
Eugen Preda: Nu prea aş vrea să mă refer la acele momente. Eu le-am descris de nenumărate ori şi cred că ele sunt suficient de bine cunoscute, aşa încât nu prea aş vrea să mă refer la ele.
Realizator: Cât de întâmplătoare au fost întâlnirile dvs în anii '90?
Eugen Preda: Au fost mai mult decât întâmplătoare. Au fost chiar întâmplătoare, dar unele dintre ele au fost aranjate.
Realizator: Iertaţi-mi metafora, aţi părăsit Biroul Oval din General Berthelot. Care a fost motivul?
Eugen Preda: Motivul l-am spus şi atunci. Era insatisfacţia faţă de felul în care oamenii din afară considerau Radioul şi de aceea, în momentul în care mi-am dat seama că mai mult nu pot să fac, am zis: mai bine plec. Şi de aceea am plecat.
Realizator: În ce măsură Radioul Public de astăzi face faţă competiţiei cu posturile private?
Eugen Preda: Eu zic că face faţă, însă nu poate să se lase adormit şi nici măcar să aţipească.
Realizator: Credeţi dvs sau asta se întâmplă? Eugen Preda: Asta cred eu.
Realizator: Cum vedeţi viitorul Radioului Public în general, chiar la începutul mileniului III?
Eugen Preda: Aşa cum am văzut şi la începutul carierei mele de director general, adică un lucru care nu este un scop în sine, ci ceva care te cheamă la el, care te vrea pe tine să îi dai tot ceea ce ai mai bun din tine.
Realizator: Radioul s-a menţinut pe o linie corectă datorită lui Eugen Preda.
Senatorul Petre Roman: Este o mare pierdere pentru profesionalismul de care a dat dovadă tot timpul Radio România Actualităţi şi care îi datorează lui Eugen Preda foarte mult. Eu l-am cunoscut cu mai mulţi ani în urmă pe Eugen Preda, încă în vremea când dânsul lucra în redacţia condusă de mama mea la radio, la Radio Bucureşti, cum era; momentul în care s-a distins în mod excepţional Eugen Preda este momentul Revoluţiei, când a reuşit să menţină postul de radio naţional în parametri de echilibru, de înţelepciune, de profesionalism, de obiectivitate. Cred că îi datorăm mult din acest punct de vedere. Faptul că Radioul a rămas o instituţie credibilă, în care radioascultătorii îşi pun încrederea, că în ciuda presiunilor politice care au fost, să nu le negăm chiar şi în acest moment trist, Radioul s-a menţinut pe o linie corectă, se datorează în mare măsură lui Eugen Preda.
Realizator: Senatorul PNL Mircea Ionescu Quintus: îi suntem datori şi trebuie să fim recunoscători pentru ceea ce a înfăptuit în cea mai cedibilă instituţie mass media din România.
Mircea Ionescu Quintus: Eugen Preda a fost şi rămâne puternica personalitate căreia noi toţi, ascultătorii de fiece zi ai emisiunilor de radio îi suntem datori şi trebuie să-i fim recunoscători pentru ceea ce a înfăptuit nepieritor în cea mai credibilă şi corectă instituţie mass media. Aşa cum un meşter şi-a zidit cândva soţia pentru nepieirea operei sale, Eugen Preda şi-a pus priceperea şi sufletul lui în Radiodifuziunea Română, instalând-o pe culmi pe care cei ce îl urmează astăzi au datoria să le atingă şi să le păstreze.
Realizator: In memoriam Eugen Preda. Astăzi, ministrul apărării naţionale, Ioan Mircea Paşcu.
Ioan Mircea Paşcu: Constat cu durere atât faptul că a trecut un an de zile de când dl Preda ne-a părăsit, şi faptul că timpul a trecut atât de repede. Dar acest lucru nu înseamnă că l-am uitat pe dl Preda. Dumnealui, iată, îl avem în faţa ochilor, am colaborat cu domnia sa atât în această poziţie, dar şi în poziţia de specialist pe probleme internaţionale. Cu mulţi ani înainte, mă gândesc la reuniunile pe care le aveam cu diverse ocazii, la reuniunile de la ADIRI, în care realmente cu toţii am putut să beneficiem de judecata sănătoasă asupra fenomenelor internaţionale pe care dl Preda o avea. După Revoluţie, am colaborat foarte bine în calitatea domniei sale de director al Radiodifuziunii şi îmi aduc aminte cu plăcere de dedicaţia cu care s-a ocupat de această funcţie importantă în această importantă instituţie.
Realizator: Preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu.
Nicolae Văcăroiu: Aş începe prin a felicita Radiodifuziunea pentru o astfel de emisiune în memoria celui care a pus bazele unei radiodifuziuni democratice în România, Eugen Preda. Un om de excepţie, un om care a lăsat urme după el prin performanţa pe care a determinat-o ca Radioul Public, Radioul Naţional, să fie apreciat de către întreaga populaţie a României pentru obiectivitatea lui, pentru modul în care reuşea să transmită fără părtinire, fără influenţe politice, toate informaţiile necesare privind mersul vieţii în societatea românească. Personal, l-am cunoscut imediat după numire, în anul 1990, în timpul acela eram adjunct de ministru la Ministerul Economiei Naţionale. Concret, însă, am lucrat cu Eugen Preda, am colaborat, aş putea spune, în mod deosebit în perioada cât am fost prim-ministru, din 1993 până în anul 1995, când a părăsit Radioul. O personalitate, aş spune, a vieţii culturale româneşti, un om onest, un om bine pregătit, un om care ştia într-adevăr să întreţină o atmosferă bună în Radiodifuziune. Sigur, vârsta este vârstă, toţi trecem prin asta, dar din păcate a trecut în eternitate prea devreme, încă mai putea să dea societăţii româneşti din experienţa bogată pe care Eugen Preda a avut-o în întreaga sa carieră profesională.
Realizator: O instituţie, într-adevăr, în cadrul unei instituţii; şi mulţi ani de acum înainte Societatea Română de Radiodifuziune va fi marcată de personalitatea dlui Eugen Preda. Amintiri, documente sonore. Silviu Brucan - in memoriam Eugen Preda.
Silviu Brucan: Eugen Preda a reuşit o performanţă unică în România. În perioada postdecembristă, când încăierarea politică între partide şi politicieni atinsese culmea, când liderii de opinie din mass media erau fie contestaţi, fie demolaţi, iar şefii Televiziunii erau agresaţi, Eugen Preda, ca şef al Radioului, a reuşit să prezinte o ţinută, cum spun englezii, above reproach, deasupra oricăror reproşuri. Dar eu l-am cunoscut şi înainte, când s-a afirmat prin merite profesionale de excepţie. Transmisiunile sale din ţări îndepărtate erau ascultate cu sufletul la gură. Ştia să facă chiar din întâlnirile uniforme la nivel înalt între liderii comunişti, croite totdeauna pe acelaşi calapod, evenimente interesante, elocvente, şi chiar cu substanţă politică. Era un mare talent şi cred că înregistrările păstrate în Arhiva Radiodifuziunii ar merita să servească drept material didactic tinerilor care se iniţiază în cursurile de media.
Realizator: Directorul general al cotidianului "Adevărul", Dumitru Tinu.
Dumitru Tinu: Puţine instituţii de oresă, înainte de '89, au reuşit să cultive profesionalismul, în ciuda tuturor restricţiilor, a tuturor comenzilor din afară, a tuturor intervenţiilor. Între acestea, Radioul se numără, fără nici un fel de dubiu, printre cele mai importante. Dacă în acea vreme am putut asculta ştiri redactate profesionist, dacă am putut să fim la curent cu ceea ce se întâmplă în lume, în mare parte acest lucru se datora Radoiului, se datora profesioniştior săi. Cred că unul din meritele principale le-a avut în acest sens Eugen Preda, pe care l-am cunoscut de-a lungul anilor în diverse împrejurări şi care m-a impresionat întotdeauna prin cerbicia cu care şi-a făcut meseria de ziarist atât în ţară, în studio, cât şi în diversele deplasări în străinătate. Mi-amintesc cu mare plăcere de corespondenţele sale de la ONU, de analizele sale despre America şi aş vrea să spun că impresiile s-au cristalizat, s-au întărit în special după 1989, când Radioul, ca şi întreaga presă, întreaga breaslă a profesioniştilor condeiului s-au impus pe piaţa informaţiei. Eugen Preda a rămas acelaşi om integru, acelaşi desăvârşit profesionist sub îndrumarea căruia s-a format o echipă extraordinară la Radiodifuziunea Română şi lucrul pe care îl putem aminti şi trebuie să-l amintim la această tristă comemorare este acela că a lasat în urmă o echipă extraordinară.
Realizator: La un an de la dispariţia domnului Eugen Preda, scriitorul şi omul politic Gabriel Ţepelea, membru de onoare al PNŢCD şi fost preşedinte al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă a declarat:
Gabriel Ţepelea: L-am cunoscut pe ilustrul cercetător şi om de radio Eugen Preda în perioada primilor paşi spre democraţie, după 1990. Păstrez cu respect scrisorile şi demersurile sale trimise Comisiei de cultură a Camerei, pe care o prezidam, demersuri axate pe teme de stringentă actualitate: modernizarea comunicării pe unde, limbajul presei, legislaţia în domeniu a audiovizualului, programarea unor dezbateri cu experţi străini, rolul istoriei orale, necesitatea dotării Radiodifuziunii cu o construcţie rezistentă la seisme, etc, etc. A contribuit discret la realizarea unor colocvii la Sinaia, în care oameni politici, oameni de presă, sociologi au început să dezbată problemele societăţii româneşti în căutarea unui drum nou fără patimă, creând aici un altfel de parlament. În concluzie, Eugen Preda este o personalitate fără contribuţia căreia nu poate fi realizată istoria devenirii postdecembriste.
Realizator: Ziaristul şi omul de televiziune Teodor Brateş.
Teodor Brateş: M-am împrietenit cu Preda imediat după ce s-a angajat la Radio, în 1950. Prafrazând titlul unui roman celebru pot spune "o jumătate de secol, antidot la singurătate". Aceasta a fost prietenia noastră. Preda nu era un om comod. Exigenţele, rigoarea, spiritul de dreptate au deranjat pe mulţi. În 1973, de exemplu, a fost dat afară din Televiziune, pentru că a aprobat difuzarea unei emisiuni foarte critice a lui Ţopescu în legătură cu situaţia din fotbalul românesc. În 1994, după ce a reuşit să transforme Radioul în ce trebuie să fie această instituţie publică, şi-a dat demisia. Nu a fost un act de laşitate, ci un sever avertisment. Mulţi s-au bucurat că au scăpat de el. Nu intra în sistem, în diferite reţele de interese reprobabile. Deranja că susţinea numai cauzele drepte, numai oamenii capabili. Îi erau total străine combinaţiile oculte, dublul limbaj, fariseismul şi mai presus de toate incompetenţa. În definitiv, până la urmă, toţi ne ducem. Important este ce lăsăm în urmă. Preda a lăsat multe, de neşters, inclusiv lecţia de verticalitate care nu a convenit şi nu convine celor care au fost şi sunt exact contrariul lui. Demisia-avertisment a lui Preda din 1994 este, din păcate, este şi astăzi actuală.
Realizator: Ziaristul Ion Cristoiu.
Ion Cristoiu: Mi-amintesc mai ales vocea lui Eugen Preda în timpul războiului din Golf, când a transmis de la Ierusalim, de pe o parte a frontului, în direct evenimentele care se desfăşurau. Îmi amintesc în mod deosebit, deoarece la vremea respectivă ne aflam la începuturile democraţiei în România şi în Est şi eram convins că de soarta războiului din Golf depinde într-un fel şi soarta democraţiei în România. De aceea în memoria mea vocea calmă, dar sigură a lui Eugen Preda se leagă de încrederea pe care ne-o dădeau acelea transmisiuni că până la urmă forţele binelui, ca să spun aşa, vor învinge. Am auzit ulterior, după ce Eugen Preda s-a pensionat, de la mulţi profesionişti din Radio, că a fost un magistru al lor şi un exemplu de cum un jurnalist de mare experienţă poate crea generaţii întregi. Din acest punct de vedere, şi pentru mine, ca şi pentru alţi jurnalişti români, Eugen Preda rămâne înainte de toate un model de generozitate, pentru că în această lume a noastră, a gazetarilor, unde mai domină egoismul, sunt rare cazurile când tinerii jurnalişti invocă pe un jurnalist mai în vârstă, cu experienţă, cu un asemenea respect. Cred că Eugen Preda este nu numai un exemplu de profesionist al meserie sale, dar şi un exemplu de om. Din acest punct de vedere, modelul său ar trebui urmat
Realizator: Doar el ştia secretul magic, cum să facă să bată mereu inima radioului acolo, la Radiojurnal. Rodica Madoşa.
Rodica Madoşa: A-l evoca pe Eugen Preda, la un an de când ne părăsea în tulburătoare psalmodieri de imnuri biblice, este un necesar exerciţiu de gravitate şi de recunoaştere a nevoii noastre acute de repere la care să ne raportăm. A-l autorităţii în primul rând; nu a pretins-o niciodată, dar a impus-o printr-o forţă căreia doar el îi ştia secretul magic. A lucrat cu oameni aflaţi în radio de tot atâţia ani cât însuma fiecare din tinerii cărora le-a deschis generos porţile. Avea ştiinţa unică a liderului autentic de a descoperi în cei din preajma sa potenţialităţi nebănuite şi de a le revela miraculos. Ne-a aruncat în vâltoarea modernităţii radioului, mizând victorios şi fără greş doar pe capacitatea şi dorinţa noastră, îndelung reprimate, de a arăta că putem fi egali semenilor noştrii de oriunde din lume. Ignora cu superbie sărăcia tehnică şi ne recompensa regeşte cu un trandafir trimis la aeroport, care răscumpăra deplin o misiune gazetărească de tranşee. A creat nume şi cariere şi a plasat radioul pe un soclu menţinut ani întregi intangibil. Ne-a învăţat că ne înseriem într-o istorie, că Radio România este un blazon ale cărei unicitate şi nobleţe intelectuală trebuie apărate cu orice preţ. Sub asaltul unor încrâncenări şi patimi omeneşti, prea omeneşti, şi al unor derizorii partizanate, pentru cei ce-l pot descifra de profundis, un glas ne mustră şi ne povăţuieşte că mai important decât a întreţine un cult este a nu trăda un testament spiritual.
Realizator: Eugen Preda a fost cel mai important om de radio al României ultimului deceniu. Profesorul şi colegul Răzvan Theodorescu.
Răzvan Theodorescu: Telefonul dumneavostră de la acest sfârşit de iulie îmi aminteşte că a trecut un an de când Eugen Preda nu mai este printre noi. Eugen Preda mi-a fost un extrem de apropiat colaborator şi mi-a fost un prieten. Era un profesionist desăvârşit, era un om de o discreţie, de o delicateţe cu totul şi cu totul ieşită din comun. Aş spune că în vremea când am fost preşedintele Televiziunii, iar el era directorul general al Radiodifuziunii, toate problemele care trebuiau rezolvate, le rezolva el. El singur, cu un tact, cu o inteligenţă care au transformat această instituţie în cea mai prestigioasă instituţie de presă din România. Îi simt adeseori lipsa, şi cu mulţi oameni de radio, cu mulţi gazetari mă întreb, nu o odată, ce-ar fi făcut Eugen Preda în cutare sau cutare situaţie. Eugen Preda rămâne una dintre amintirile dragi ale biografiei mele şi acum, la un an de la dispariţia lui, mă înclin înaintea memoriei sale.
Realizator: Va rămâne o veşnică provocare pentru cei cu care el a lucrat, spunea în urmă cu un an fostul preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune, Tudor Cătineanu, iar astăzi ...
Tudor Cătineanu: Este întotdeauna reconfortant să te întâlneşti în viaţă cu un om mare, iar domnul Eugen Preda a fost un astfel de om. L-am numit şi-l voi numi întotdeauna ilustrul nostru predecesor. Pe merit, pe bună dreptate, actuala Sală de conferinţe a Radiodifuziunii Române îi poartă şi îi consacră numele. De numele dânsului este legată reorganizarea Radiodifuziunii Române, după revoluţia din 1989. În acest sens, rămâne memorabilă o expresie a dânsului - "dezorganizarea haosului" - şi pe această cale şi-a pus în joc total experienţa, talentul, inteligenţa, pentru că a avut ceea ce rar se întâlneşte într-un singur om, respectiv ceea ce noi numim manager: experienţa profesională şi autoritatea fiinţei. Colaboratorii şi succesorii dânsului, mă refer la Paul Grigoriu, Doru Ionescu, Gheorghe Verman, mai tânărul Dragoş Şeuleanu, vor lăsa informaţia necesară pentru scrierea istoriei Radiodifuziunii Române, lucrare în care este deja angajat un istoric specializat pe domeniu, Eugen Denisea. Acolo se va vedea contribuţia esenţială pe care a avut-o domnul Eugen Preda la restructurarea despre care vorbeam, la restructurarea grilelor de programe, la structurarea RADOR-ului, o febleţe, ca să zic aşa, a celui care cultiva ideea modernă a magistralelor informaţionale, la înfiinţarea secţiei de istorie orală şi la multe altele. Într-o expresie finală, concentrată, aş spune că domnul Eugen Preda mi-a rămas nu numai în memorie, respectiv în amintire, ci şi în fiinţă.
Realizator: Actualul preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune, domnul Andrei Dimitriu.
Andrei Dimitriu: Memoria lui Eugen Preda, a jurnalistului de ţinută, a mentorului generos şi exigent, a omului care a slujit cu devotament, în limitele impuse de circumstanţe, principiile care guvernează radioul public de pretutindeni, rămâne un bun câştigat de instituţia noastră. Înainte de toate, cred că îi datorăm lui Eugen Preda respectul pentru adevăr, onestitatea şi civilitatea şi, lucru rar până atunci, demnitatea, pe care le-a cultivat cu pasiune şi dintr-o convingere sinceră şi pe care le-a transmis celor puţini dar autentici din cei mulţi care se revendică din şcoala Eugen Preda. Iar pentru noi toţi, cred că e bine să reţinem şi să profesăm cinstit, prin lecţia oferită de Eugen Preda, dragostea neviciată şi respectul adevărat pentru instituţia pe care o slujim, ca şi pentru ascultătorul nostru, să luptăm împotriva imposturii, cabotinismului şi slugărniciei. Eugen Preda a fost un model din toate aceste puncte de vedere.
Realizator: Domnul Valeriu Negru, fost redactor şef la Radiodifuziunea Română:
"Eugen Preda m-a învăţat la Televiziune cum să fac transmisiunile directe".
Valeriu Negru: Nu eram încă în Radio, lucram în presa scrisă, ascultând doar vocea lui Preda, o voce baritonală, bărbătească, mi se părea o voce de militar. Folosea însă un limbaj, în corespondenţele de peste hotare, din străinătate, mai ales din Occident, un limbaj deosebit de al gazetarilor obişnuiţi, străin de limbajul de lemn. Prima impresie a lui Preda era că vorbeşte un limbaj omenesc. Când l-am cunoscut, l-am văzut, şi corespundea imaginea sonoră cu imaginea vizuală. Un bărbat tuns scurt, atent, milităros, chiar rigid milităros, dar bun meseriaş. M-am înţeles întotdeauna cu Preda, eram de aceeaşi părere. Preda m-a învăţăt mai ales la Televiziune - şi în Radio, dar mai mult la Televiziune. Mi-a fost şef la Televiziune, colaborator la Radio, după ce am fost la Televiziune. El m-a învăţat cum să fac transmisie directă la Televiziune. Tot cu Preda - ţin minte, trăia încă Gheorghiu-Dej, era director general Diţi Marinescu. Diţi Marinescu deşi un activist, a fost un mare gazetar. El a fost primul care a făcut transmisii directe specifice specifice în Radio - Televiziune. Ne-a încuiat în sala actuală Catinca Ralea pe Preda, pe Sărăţeanu şi pe mine, ne-a pus la dispoziţie pe Florian Solomon şi ne-a /.../ la fiecare, Florian trebuia să ne ajute, să ne pună la dispoziţie materialul, ca să facem textul transmisiei de la înmormântarea lui Gheorghiu-Dej. Într-un cuvânt, Preda a fost un mare gazetar, călătorind în lumea cealaltă să-şi întâlnească vechile cunoştinţe, pe Leonaş Sărăţeanu, Cristian Popişteanu, George Ionescu şi întrebându-i: "ce mai faci, dragă?". Preda a fost un om ca toţi oamenii, cu defectele şi calităţile omeneşti. Cum spunea şi fiul său Andrei, la înmormântare, nu a fost un sfânt, a fost un reporter.
Realizator: In memoriam, la un an de la dispariţia domnului Eugen Preda, Valeriu Sela de la VOCEA AMERICII.
Valeriu Sela: Cred că s-ar cuveni o vorbă bună şi pentru cei care fac la RADIO BUCUREŞTI astfel de emisiuni - "Omagiu" - care înţeleg că reperele profesionale şi morale ale unei instituţii trebuie cultivate, pentru ca instituţia să-şi menţină identitatea, iar domnul Preda a fost şi este un astfel de reper. Cu puţine zile în urmă a încetat din viaţă în America Katherine Gram, fosta proprietară a ziarului prestigios "The Washington Post". Este fascinant să observi cum astfel de oameni, cum au fost Gram, în America, sau Preda în România, se identifică şi redefinesc într-o manieră atât de pregnantă statutul şi limitele meseriei de ziarist. Domnul Preda este Radioul. Un om pentru care viaţa nu a fost decât vehiculul comunicării. Un om de a cărui experienţă au beneficiat milioane de semeni, ascultătorii şi sute de tineri, cei care i-au urmat. El nu a folosit Radioul ca pe o efemeră poartă de ascensiune politică sau de alt fel, ci i s-a dedicat şi dedicându-i-se l-a înălţat. Sunt rari astfel de oameni în meseria noastră şi nu numai în meseria noastră. /.../ la VOCEA AMERICII, prezenţa lui a mai însemnat şi începutul unei colaborări unice cu RADIO BUCUREŞTI. Într-o vreme în care se mai cocheta în România cu "noi nu ne vindem ţara", liderul Radioului a înţeles că uneori e important să mai apleci urechea şi către o voce din exterior, către o altă perspectivă. Am considerat gestul respectiv ca unul de mare deschidere, care a apărut graţie domnului Preda şi s-a stins încet, încet după dispariţia sa. Mă bucur însă să particip acum la omagierea unui om a cărui viaţă a afectat pozitiv atâtea altele
Realizator: Despre moştenirea Preda, directorul Canalului România Actualităţi, Viorel Popescu.
Viorel Popescu: Aş vrea să spun de la început că mi-e foarte greu să vorbesc despre colegi, despre oameni ai Radioului care nu mai sunt, pentru că mă cuprinde dureros sentimentul nedreptăţii care mi se face, punându-se dintr-o dată capăt zbaterii noastre sub guvernarea inexorabilului; şi cu mult mai greu îmi este să vorbesc despre cel care a fost Eugen Preda. Mărturisesc cu sinceritate că nu m-am numărat printre favoriţii săi, dar nici eu nu i-am fost un idolatru, în schimb, sunt convins că ne-am respectat reciproc din punct de vedere profesional. Eugen Preda a fost cu adevărat un mare profesionist al radioului. S-ar fi hrănit, dacă s-ar fi putut, sau poate chiar aşa a şi trăit, numai cu unde hertziene. Toţi cei care l-au cunoscut pot să confirme că Preda nu se despărţea nici o clipă de radio, chiar la propriu vorbind. Avea un tranzistor vechi în permanenţă cu el şi asculta programul 1. Acasă, în maşină, în vacanţă, oriunde, el era "omul cu tranzistorul". O simbioză vitală între om şi aparat, dar şi între om şi toţi cei care realizau emisiunile transmise prin acel aparat. Aveai impresia că e veşnic încruntat - din pricina seriozităţii sale excesive - dar nu pot să spun că nu-i plăceau glumele sau nu se amuza, dar şi atunci mi se părea că zâmbea reţinut. Avea o voce gravă, inconfundabilă, extrem de potrivită unui corespondent de război şi Preda chiar a şi fost: a transmis de pe front. De pildă, a transmis câteva săptămâni bune de pe fronturile războiului din Golf, din spaţiul iugoslav şi din Transnistria. În pofida sobrietăţii sale maxime, Preda avea un apetit nemăsurat pentru aventuri profesionale, pentru experienţe palpitante radiofonice. Îi plăceau dorinţa şi lupta pentru înnoire, tinereţea, entuziasmul celor din jur. Dar mai presus de toate, m-a frapat la Preda echilibrul conduitei sale profesionale. Cred că toţi cei din Radio, cei care l-am cunoscut, am moştenit de la Eugen Preda simţul echilibrului. E un exerciţiu permanent pe care trebuie să-l facem în profesia noastră, ca o luptă perpetuă pentru a nu cădea în capcana extremelor, pentru a ne menţine credibilitatea. Este, de fapt, moştenirea Preda pentru noi toţi, care avem ca datorie creşterea radioului românesc şi a adevărului cinstire, pentru ca ascultătorii să fie întotdeauna cu noi.
Realizator: Redactorul şef al redacţiei social-economice, Valeriu Dăescu, mai mult decât un prieten.
Valeriu Dăescu: Pe cărarea dintre vremuri, am făcut azi popas de pomenire la locul de veşnică odihnă a lui Eugen Preda. Acolo îl petrecusem, tot într-o vineri, în iulie 2000. În urma ilustrului gazetar se aşază de acum anii marii absenţe. În faţa unui mormânt, cuvintele brăzdează amintirile, gândul îmbrăţişează întemeierile. Sunt de aceea deplin conştient de ce la ceremonia scurtă şi răscolitoare, cugetul meu întreg intrase în stăpânirea psalmistului. "Fericit Bărbatul! Fericit bărbatul, căci în sfatul drepţilor acesta a stat". Şi, îngăduindu-mi să parafrazez, vai, la timpul trecut, versetele prorocului şi poetului rege, am şoptit cu durere şi multă, multă iubire: a fost ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său a dat la vremea sa, şi frunza lui nu a căzut şi toate câte a făcut vor spori. Vor spori, da. Toate câte magistrul le-a făcut, toate câte întemeietorul ni le-a lăsat spre împlinire. Pelerinajul de azi, o nouă mărturie a statorniciei. Familia Radioului naţional este în vrednică lucrare şi nevătămată trăieşte sub spiritul tutelar al lui Eugen Preda. Realizator: In memoriam Eugen Preda, la un an de la dispariţia sa. Niciodată fără radio, unde te afli, informaţia vine de la radio, prin radio. Tinerii poate ar trebui să vorbească mai puţin, chiar şi acum, la un an de la dispariţia domnului Eugen Preda.
* Credeţi că există o reţetă general valabilă pentru munca unui director general de Radiodifuziune?
Eugen Preda: Nu cred că există o reţetă, dar există anumite principii care trebuie respectate /.../ şi acestea ar fi următoarele: întâi să vrea să facă lucrurile aşa cum trebuie, al doilea rând, să dorească să-i ridice pe ceilalţi la nivelul său, fiindcă altfel nu se poate. Al treilea rând, să urmeze cu credinţă ceea ce şi-a propus să facă, să nu dea înapoi în faţa celor care vor să îl sperie sau să-l ducă cu vorba şi, în sfârşit, să dorească într-adevăr să fie un director general.
"In memoriam Eugen Preda" Emil Hurezeanu, şeful secţiei română de la postul de radio DEUTSCHE WELLE
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (28 iulie, ora 9:35) - Emisiunea: "Săptămâna politică" - Reporter: Dragoş Ciocârlan Realizator: "In memoriam Eugen Preda" - titlul emisiunii realizate ieri de Dragoş Ciocârlan pentru a marca împlinirea unui an de la dispariţia lui Eugen Preda, primul director general al Radiodifuziunii Române, după 1990. (...) Reporter: La un an de la dispariţia dlui Eugen Preda, Emil Hurezeanu, şeful secţiei română de la postul de radio DEUTSCHE WELLE, a declarat: Emil Hurezeanu: Ziarist atent, de o convizualitate severă, nu cordială, militant de fiecare dată însă în numele valorilor profesiei sale. A făcut din meseria de jurnalist de radio o instituţie şi i-a apărat puterea de-abia atunci când puterea meseriei de jurnalist de radio se baza pe profesionalismul consecvent al meseriei. Mulţi oameni din industria radioului în limba română, nu doar de la RADIO ROMÂNIA deci, îi datorează reperele unor valori de etică profesională neabătută. Eugen Preda are doar nevoie de o bună aducere aminte. Asta se poate face în tăcere, pentru că, în definitiv, tăcerea este pentru noi, oamenii care vorbim în eter, totuşi idealul în care sălăşluieşte deja de un an Eugen Preda.
marți, 16 septembrie 2008
28 iulie 2000/Ediţie specială: Întâlniri întâmplătoare (transcript partea I)
RADIO ROMANIA ACTUALITATI (28 iulie 2000, ora 14:00)
Realizator: Dragoş Ciocârlan - A încetat din viaţă doctor Eugen Preda, primul director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989, în perioada iunie 1990 - septembrie 1994. Publicist şi comentator de radio, patronul spiritual al unor largi generaţii de jurnalişti. Testamentul unui mare om de radio şi, fireşte, întrebarea ce trebuie să facem?
Eugen Preda: M-aţi luat prin surprindere. V-aş dori să realizaţi tot ceea ce v-aţi propus. Asta este tot ceea ce am de spus.
Realizator: Inconfundabila sa personalitate, precum inconfundabilă i-a fost rostirea, va rezona atât timp cât va exista această instituţie, în profunzimea istoriei radiofoniei româneşti.
Valeriu Dăescu: Ora îndoliată a Radioului a fost trăită în această dimineaţă la locul de veci sorocit lui Eugen Preda, la Cimitirul Filantropia din capitală. Dar ora aceasta a îndurerării o trăim încă şi o vom resimţi mereu întreaga familie a celor ce ne-am făcut unică îndatorire a existenţei noastre, slujirea opiniei publice, pulsând clipă de clipă mesaje asupra stării lumii, asupra condiţiei omului, cu izbânzile, cu neputinţele, nesiguranţa şi adeseori cu căderile lui. Ultimii ani ai lui Eugen Preda, ca întreaga lui carieră strălucită, ne-au găsit în biografia Radioului naţional a Radioului liber. Harta cerească a fiecăruia dintre noi, visător de radio, are, a avut, va avea ca stea polară figura luminoasă a lui Eugen Preda, care, trecând în lumea umbrelor, rămâne o efigie ce va străluci mereu acolo, lângă inima noastră, în faţa fiecărui microfon.
Realizator: Credeţi că există o definiţie a radioului?
Din fonoteca de aur, Eugen Preda în dialog cu Ileana Ionescu. Dragoş Ciocârlan: Domnule Eugen Preda, în ce măsură un angajat al Redacţiei politice este conştient sau ar trebui să fie conştient că face politică?
Eugen Preda: Altfel nu s-ar justifica dacă nu ar fi conştient că face politică.
Dragoş Ciocârlan: Cum apreciaţi că a evoluat Radioul public în ultimii ani şi care vor fi perspectivele?
Eugen Preda: Eu cred că a evoluat bine, dar că mai este de făcut foarte mult.
Dragoş Ciocârlan: Concret, care credeţi că sunt paşii pe care i-a făcut Radioul public în ultimii ani, în ce sens şi din punctul de vedere al ascultătorului, pentru că în primul rând dumneavoastră sunteţi un mare ascultător de radio. Eugen Preda: Sunt un ascultător de "Radiojurnal" în primul rând şi "Radiojurnalul" de la ora 7:00 este bun.
Dragoş Ciocârlan: Radioprogramele de actualităţi, chiar şi emisiunile de actualitate politică, cum le apreciaţi dumneavoastră?
Eugen Preda: Eu le apreciez bine ca ascultător; nu pot să mă pronunţ altfel.
Ileana Ionescu: Fără discuţie că este un post foarte ascultat, foarte iubit şi să sperăm că va rămâne aşa în continuare, cum ne-a învăţat domnul Eugen Preda, să ţinem deviza /.../ post de radio, şi asta deja era lege. Dacă aşa s-a spus la radio, trebuie să inoculăm în continuare în conştiinţa ascultătorului că ceea ce se spune la Radio este automat adevărat, automat exact şi mai ales că îi trebuie ascultătorului să asculte ceea ce îi oferim noi. Poate aici nu se face încă suficient.
Dragoş Ciocârlan: Care este mesajul pe care îl adresaţi tinerei generaţii de jurnalişti de radio? Eugen Preda: Să-şi vadă de treabă.
Ileana Ionescu: Şi mai ales să nu uite, aşa cum citeam mai demult, într-o carte a domnului Eugen Preda - se numea "Cinci coloane pe-a-ntâia" - şi care era o carte extraordinară, care putea fi oricând retipărită şi care ar fi foarte utilă să fie retipărită, ca şi noile generaţii de gazetari să afle cam cum a fost şi cum este scrisă în lume. Era acolo citată o deviză a unuia din cele mai mari posturi care emiteau pe teritoriul SUA - "Everywhere you go, listen radio". Să se gândească la această deviză şi să încerce să-l facă pe ascultător ca oriunde se duce să asculte radioul şi RADIO ROMÂNIA.
Dragoş Ciocârlan: Domnule Eugen Preda, există un exemplu concret din experienţa dumneavoastră atât de vastă în ale jurnalisticii care poate constitui o pildă pentru cel care vine şi se angajează la Radio, acum, la sfârşitul acestui mileniu?
Eugen Preda: Eu cred că da şi sunt chiar aici, de faţă, doi: doamna Ileana Ionescu şi Dragoş Ciocârlan.
Dragoş Ciocârlan: Poate ne vom întâlni şi în primele zile ale anului 2000. Ce aţi vrea să vă întreb atunci?
Eugen Preda: Nu /.../.
Dragoş Ciocârlan: Cine a avut dreptate şi cine a greşit? Eugen Preda: Eu cred că nu am greşit.
Realizator: Întâlniri întâmplătoare. Publicistul, ziaristul Neagu Udroiu.
Neagu Udroiu: Prin plecarea dintre noi a lui Eugen Preda, se retrage unul din cei mai importanţi profesionişti ai publicisticii româneşti din veacul nostru. Ziaristul /.../ mai toate palierele presei, dar cu deosebire la Radio şi Televiziune, a fost cuplat în modul cel mai fericit cu pedagogul de rasă, cu organizatorul de excepţie. Sunt dator să evoc colaborarea ireproşabilă dintre noi de-a lungul timpului. Regret cu sinceritate dispariţia sa.
Realizator: Directorul general al cotidianului independent "Azi", Ion Cristoiu.
Ion Cristoiu: Nu l-am cunoscut personal pe domnul Eugen Preda, nelucrând în Radio. Îmi amintesc însă - şi este una din amintirile cele mai puternice - de transmisiile sale din timpul războiului din Golf, pe când se afla în calitate de corespondent al Radiodifuziunii Române în Israel. Vocea sa inconfundabilă o păstrez şi acum în memorie şi îmi dă posibilitatea să evidenţiez că Eugen Preda a fost tipul de şef din presă care a format o întreagă şcoală şi a condus o instituţie nu stând în jilţul din birou, ci activând pe teren, făcând el însuşi corespondenţe. În cazul pe care îl citez a preferat să meargă el într-un teritoriu, într-un spaţiu care presupunea o maximă exactitate a relatărilor. Cred că Radioul a rămas sub semnul independenţei pe care a impus-o Eugen Preda şi, după părerea mea, indiferent de schimbările care au avut loc la conducerea ţării, Radioul a rămas singura instituţie de presă pe care orice analist politic, dar şi orice cetăţean poate conta în materie de obiectivitate a ştirilor.
Dinu Săraru, scriitor: Am lucrat împreună o jumătate de veac de gazetărie. A fost într-adevăr un mare gazetar de radio şi trebuie să recunosc că sub conducerea lui postul de radio Bucureşti a fost unul din cele mai importante din Europa. Are meritul de a fi făcut să se nască în spaţiile postului de radio Bucureşti o generaţie de ziarişti tineri care ar merita să-i aducă omagiul până la adâncile lor bătrâneţi. Mă bucur să pot să spun încă o dată că Preda a fost unul din marii gazetari români din ultima jumătate de veac.
Realizator: Din noua generaţie de juranlişti ai Radioului românesc, Ancuţa Florea.
Anca Florea: Nu ştiu ce se poate spune într-un minut despre Eugen Preda, nici în două, şi nici în foarte multă vreme. Nici nu ştiu ce se poate spune mai întâi. Toată lumea se năpusteşte cu declaraţii după ce un om dispare, dar foarte puţină lume a ştiut să rămână lângă el până în aceste ultime clipe. Poate sună a reproş, poate este o durere că foarte puţini au rămas alături de el, după câte ne-a învăţat şi după cât ne-a dat. Pentru mine, Preda a fost fiara care m-a dat cu capul de pereţi şi lauda maximă pe care am auzit-o de la el a fost «nu a fost rău», deşi ştiu că era mulţumit de mine şi că avea încredere în mine. Eu nu am mai întâlnit un om care să aibă funcţia aceea înaltă pe care o avea el , cu rang de ministru, aproape, şi să-mi spună «Ai două ore duminică dimineaţa, fă din ea o emisiune!»şi să nu mă întrebe, iar când m-a întrebat, am refuzat să-i răspund. Am spus "trebuie să aveţi încredere în mine până la capăt" şi am făcut "Matinal duminical". Nu am fost unul dintre favorizaţii lui Eugen Preda, dar am fost cu siguranţă unul dintre răsfăţaţi, pentru că am avut atâta libertate şi m-a dres din mers şi m-a învăţat atât de multe lucruri, că acum mi se pare nu că este meschin un minut, este meschin o viaţă întreagă să te gândeşti la cât îţi poate da un om de felul ăsta. Oricum, eu am cele mai frumoase poze cu el făcute de curând şi oricum nu am nevoie de poze, pentru că el este, l-am simţit ieri în studio lângă mine, îl simt ca şi cum ar fi viu şi îi simt mustrările. Ştiu când greşesc, pentru că ştiu ce ar fi gândit Preda în clipa aia.
Ruxandra Săraru: Trebuie să spun că sub conducerea domnului Eugen Preda eu am învăţat tainele gazetăriei şi pentru mine dispariţia acestui om înseamnă dispariţia unui punct de reper la care m-am raportat întotdeauna, chiar dacă dânsul, prin împrejurări, nu a mai putut fi alături de noi, cei pe care i-a creat la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI. Sub conducerea domniei sale, a celui care a fost şi va rămâne pentru noi toţi «domnul Radio», postul de radio ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, întregul Radio român a fost unul din cele mai importante din lume şi am fost recunoscuţi ca atare şi domnia sa are meritul pentru toţi românii ca între 1990-1995 postul /.../ de radio să fie considerat unul dintre cele mai obiective, corecte şi importante mijloace de comunicare din România. Îi datorez enorm şi pentru mine va rămâne întotdeauna, repet, unul din marile mele puncte de reper într-ale gazetăriei.
Pompilius Onofrei: Sunt lucruri, sunt situaţii despre care nu îţi doreşti, nu îţi poţi dori să vorbeşti şi nu vreau acum să cred că ce am auzit este adevărat. De fapt, eu cred că nici nu este adevărat. Domnul Preda, acest Alfa al Radioului nostru, să-l numesc aşa, există acolo undeva şi nu conteneşte să se uite critic şi ironic, tăcut ironic, la ceea ce se întâmplă aici, la noi, chiar dacă mulţi dintre noi se fac că nu observă. Nu a încetat să facă acest lucru din 1996, când, foarte discret, aşa cum îl ştiam, s-a retras în observaţia sa acidă şi, cum nu a făcut-o atunci, nu o să înceteze să facă acest lucru nici de acum încolo. Şi, pentru că pentru mine domnul Eugen Preda a însemnat totul, nu vreau să comentez mai mult. Sper ca memoria sa să ducă bătălia aceea rafinată şi discretă în continuare, astfel încât niciodată să nu putem spune: iată, acela a fost Omega Radioului. Oricum, este bine că fostul birou al domnului Preda, a cărui uşă era în permanenţă deschisă, în actualul birou al lui Paul Grigoriu, scaunul marelui maestru al Radioului a rămas sacru, neocupat. Cred că atâta timp cât va rămâne aşa acest simbol, nu doar omagiul pentru acest uriaş om, domnul Eugen Preda, va fi permanent actualizat, ci şi flacăra, scânteia aceea de bun simţ şi profesionalism de care domnul Eugen Preda ne-a obligat să o aprindem în noi, această scânteie va lumina, să zicem, tunelul conştiinţei noastre. Domnul Eugen Preda a murit, trăiască domnul Preda, adică Radioul!
Realizator: Mărturii, documente sonore la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI. Emisiunea specială difuzată la data de 19 ianuarie 1992.
Eugen Preda: "Întâlniri întâmplătoare" - aşa i-am putea /.../ cele ce urmează şi acest titlu mi-a fost sugerat de o întâlnire cu adevărat întâmplătoare şi ea s-a petrecut în vecinătatea marii săli de bal a Hotelului Hilton din Ierusalim, unde venisem /.../ după ce transmisesem, de-acum, primele corespondenţe spre Bucureşti, sosirea noastră la Ierusalim aflându-se în ziua precedentă, iar în cursul nopţii /.../ s-au petrecut evenimentele deja cunoscute. Venisem să /.../ în legalitate, adică să ne putem acredita. Cu engleza nu prea bună pe care o posed, încercam să încheg un dialog cu un domn care se afla la unul din birourile pe care scria "Oficiul de presă al Ministerului de Externe". Discutând cu colegul meu Dan Preda, persoana pe care o întâlnisem mi-a spus /.../. Dan Preda: Exact aşa, aş corecta doar expresia dvs, pe care o consider /.../ exagerată, adică engleza în care aţi vorbit era o engleză foarte clară şi corectă. Eugen Preda: Mulţumesc de această referinţă, dar să revenim la subiectul nostru. Acum ne aflăm chiar în cabinetul domnului Eliezer Palmoth, care, cum am aflat atunci, este ambasador în Ministerul de Externe al Israelului şi directorul Direcţiei de relaţii cu America Latină. Domnule Palmoth, aş vrea să ne spuneţi câteva cuvinte despre preocupările principale pe care le aveţi acum şi ministerul în care lucraţi. Eliezer Palmoth: Este cât se poate de clar că preocupările noastre principale sunt rezultatul situaţiei în care se află zona Orientului Mijlociu, ca o consecinţă a anexiunii Kuweitului de către Irak şi ostilităţile care, de acum cinci zile, se desfăşoară între Irak şi coaliţia de state care încearcă pe această cale, după ce căile paşnice nu au dat nici un rezultat, să impună respectarea rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite către Irak. Eugen Preda: Este ora 22:31. Sună încetarea alarmei generale. Ea a fost ridicată înainte cu câteva minute în ceea ce priveşte părţile de nord şi de sud ale Israelului, rămânând valabilă pentru zona de centru /.../. În noaptea de miercuri spre joi, în timpul unui nou atac de rachete, a avut loc şi premiera radiofonică pe care am amintit-o ieri, sâmbătă, la ora 14:00 în emisiunea "Tranzistor". Şansa şi curajul de a înregistra momentul explodării unei rachete irakiene şi de a-l comenta a avut-o un reporter al postului de radio KOL ISRAEL (VOCEA ISRAELULUI). Cred că numele lui se pronunţă Hoeler. -: Dinspre răsărit am auzit un zgomot de sus şi am văzut un obiect mare îndreptându-se spre noi. Nu am văzut flăcări în spatele lui, el apropiindu-se cu o viteză imensă. M-am trântit pe pământul mocirlos, iar microfonul a rămas deschis spre cer. O explozie puternică, aşa de puternică a fost forţa ei, încât microfonul s-a spart în mâna mea şi el nu a mai putut înregistra explozia. Proiectilul a căzut la câteva zeci de metri de mine. Apoi, câteva secunde de linişte înspăimântătoare, mai cumplite decât zgomotul exploziei. O trombă de praf şi fum s-a ridicat. Mă pipăi. Nu am fost rănit, dar au sărit spre mine schije, aşchii şi cioburi şi după liniştea aceasta s-au auzit ţipete şi plânsete de copii şi oameni care fug. (...)
Ana Blandiana, reprezentantă a societăţii civile: Ca la dispariţia oricărui mare profesionist, dispariţia lui Eugen Preda lasă un gol nu numai printre colegii lui din Radio, ci şi printre cei cu care de-a lungul anilor a colaborat. În acelaşi timp, însă, este, sunt convinsă, un gol care va funcţiona ca un model. Sunt convinsă că pentru noii profesionişti din Radio felul în care Eugen Preda şi-a făcut datoria cu talent şi cu responsabilitate atâtea decenii va funcţiona ca un exemplu. (...)
Realizator: Adina Darian, scriitoare şi critic de film, soţia regretatului Cristian Popişteanu.
Adina Darian: L-am cunoscut pe Eugen Preda cu 35 de ani în urmă prin Cristian Popişteanu, care urma să fie soţul meu. Cristian şi Eugen s-au întâlnit în curtea Liceului Lazăr, când Cristian îşi dădea capacitatea, iar Eugen bacalaureatul. De atunci au rămas prieteni nedespărţiţi şi au petrecut viaţa consultându-se împreună, pentru că au făcut parte din acea generaţie care a avut de traversat multe răscruci. Dar eu l-am cunoscut pe Eugen Preda, căruia îi spuneam Ţuţi, ca prieten de familie, care venea în casă tot timpul. Se înţelegea foarte bine cu mama. De altfel, când a fost suferindă, a venit s-o ajute în repetate rânduri. Petrecea împreună cu noi Crăciunul şi Paştele aproape cu regularitate, încât eu nu i-am cunoscut faţa severă sau faţa autoritară şi nici măcar dogmatismele dintr-o anumită perioadă. Pentru mine el era un prieten, un prieten fidel şi un om cu un suflet rar. Îmi aduc aminte un episod, şi anume acela de la începutul anului 1989, când Ţuţi a venit la Cristian să se consulte, că el nu mai poate să reziste la atmosfera din Radio şi că el trebuie neapărat să plece şi o să-şi ceară pensionarea. Cristian s-a opus cu o maximă vehemenţă şi i-a explicat, pentru că el ştia de altfel că în afară de munca, munca în Radio şi o perioadă în Televiziune, munca în mass media, Eugen Preda nu a avut altă bucurie în viaţă. Şi atunci i-a explicat că el nu poate să renunţe la Radio. Indiferent de situaţie, el nu îi permite să se pensioneze. Au fost lungi discuţii, unele din ele chiar conflictuale. Văzând că lucrurile stau aşa, fără să am credinţa că puteam să-i aduc nişte argumente lui Eugen Preda, care ştim cu toţii că era cam inebranlabil, i-am spus un singur lucru: 'uite, Ţuţi, eu îţi spun ceva: dacă tu nu îl asculţi pe Cristian, eu nu te mai primesc în casă niciodată. Te întâlneşti cu Cristian la colţul străzii, la Radio, unde vrei, dar în casă, să ştii că, dacă te pensionezi, nu mai intri'. Eu, mai mult de atât, nu i-am spus. Nu ştiu dacă asta l-a convins sau ce l-a convins, dar Eugen Preda nu s-a mai pensionat. Acest lucru a fost şansa lui, pentru că a prins marea schimbare în Radio, dar a fost şi marea şansă a Radioului şi marea şansă a tinerilor care au intrat după marea schimbare în Radio, care l-au avut pe el ca profesor, pentru că eu cred că de aici înainte încă mulţi ani, în privinţa radioului, ca profesie, Eugen Preda va fi instanţa supremă.
Soprana Mariana Nicolesco: Sunt profund mişcată, profund emoţionată aflând vestea dispariţiei lui Eugen Preda. Plecasem din ţară în 1970. Abia ieşită din adolescenţă, fusesem admisă prin concurs, cu o bursă la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, însuşindu-mi arta cântecului şi marile tradiţii perpetuate de maeştrii italieni. Terminam Conservatorul, câştigam cel mai important concurs internaţional de canto din acea vreme, concursul Rossini, şi astfel destinul avea să mă poarte pe toate meridianele lumii. Dar în ţara natală eram condamnată tocmai pentru a fi urmat acea cale, a nu mă fi întors în patrie la terminarea studiilor. Singurul contact cu cei în mijlocul cărora mă născusem, în atâţia şi atâţia ani în care pe catargul destinului meu a fluturat steagul României a fost Radioul, dar nu Radioul naţional, ci EUROPA LIBERĂ şi VOCEA AMERICII. Reveneam pentru prima dată pe pământul natal la finele lui iunie 1991. O lume dispăruse, o lume de tenebre. Un orizont al speranţei se deschidea. Veneam să cânt pentru prima dată pe o scenă din ţara de origine şi la scara avionului care mă aducea de la Paris mă aştepta o tânără jurnalistă de la RADIO ROMÂNIA, Ruxandra Săraru, care primise din partea directorului general Eugen Preda o însărcinare pe care o considera drept o mare onoare, aceea de a-mi lua primul interviu acordat vreodată Radioului naţional. Nu a fost, de atunci, eveniment în care RADIO ROMÂNIA să nu fie alături de mine, nu a fost concert al meu pe care să nu-l transmită. Aşa au rămas lucrurile şi după plecarea lui Eugen Preda din instituţia în care intrase cu cinci decenii în urmă. Dar instituţia pe care o cunoscuse în tinereţe şi aceea de care se despărţea nu fără durere nu era aceeaşi. Auzeam de multe ori, după întoarcerea mea în ţară, o frază care m-a impresionat, aceea că ştirilor şi comentariilor de la RADIO ROMÂNIA, şi nu altora, trebuia să le dăm crezare, căci erau adevărate şi juste. Acest capital de încredere şi de respect este un bun de mare preţ într-o ţară care se îndreaptă pe căi atât de întortocheate spre un viitor mai fericit şi pentru acest capital de adevăr cred că trebuie să-i fim recunoscători, între alţii, şi lui Eugen Preda. (...)
Realizator: Întâlniri întâmplătoare? Cu siguranţă, domnul Radio veghează de acolo şi poate că ne priveşte dojenitor. Şi, cum bine îl vom şti, pentru totdeauna ne spune: nu îmi place să se vorbească despre mine. Vedeţi-vă de treabă!
Realizator: Dragoş Ciocârlan - A încetat din viaţă doctor Eugen Preda, primul director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989, în perioada iunie 1990 - septembrie 1994. Publicist şi comentator de radio, patronul spiritual al unor largi generaţii de jurnalişti. Testamentul unui mare om de radio şi, fireşte, întrebarea ce trebuie să facem?
Eugen Preda: M-aţi luat prin surprindere. V-aş dori să realizaţi tot ceea ce v-aţi propus. Asta este tot ceea ce am de spus.
Realizator: Inconfundabila sa personalitate, precum inconfundabilă i-a fost rostirea, va rezona atât timp cât va exista această instituţie, în profunzimea istoriei radiofoniei româneşti.
Valeriu Dăescu: Ora îndoliată a Radioului a fost trăită în această dimineaţă la locul de veci sorocit lui Eugen Preda, la Cimitirul Filantropia din capitală. Dar ora aceasta a îndurerării o trăim încă şi o vom resimţi mereu întreaga familie a celor ce ne-am făcut unică îndatorire a existenţei noastre, slujirea opiniei publice, pulsând clipă de clipă mesaje asupra stării lumii, asupra condiţiei omului, cu izbânzile, cu neputinţele, nesiguranţa şi adeseori cu căderile lui. Ultimii ani ai lui Eugen Preda, ca întreaga lui carieră strălucită, ne-au găsit în biografia Radioului naţional a Radioului liber. Harta cerească a fiecăruia dintre noi, visător de radio, are, a avut, va avea ca stea polară figura luminoasă a lui Eugen Preda, care, trecând în lumea umbrelor, rămâne o efigie ce va străluci mereu acolo, lângă inima noastră, în faţa fiecărui microfon.
Realizator: Credeţi că există o definiţie a radioului?
Din fonoteca de aur, Eugen Preda în dialog cu Ileana Ionescu. Dragoş Ciocârlan: Domnule Eugen Preda, în ce măsură un angajat al Redacţiei politice este conştient sau ar trebui să fie conştient că face politică?
Eugen Preda: Altfel nu s-ar justifica dacă nu ar fi conştient că face politică.
Dragoş Ciocârlan: Cum apreciaţi că a evoluat Radioul public în ultimii ani şi care vor fi perspectivele?
Eugen Preda: Eu cred că a evoluat bine, dar că mai este de făcut foarte mult.
Dragoş Ciocârlan: Concret, care credeţi că sunt paşii pe care i-a făcut Radioul public în ultimii ani, în ce sens şi din punctul de vedere al ascultătorului, pentru că în primul rând dumneavoastră sunteţi un mare ascultător de radio. Eugen Preda: Sunt un ascultător de "Radiojurnal" în primul rând şi "Radiojurnalul" de la ora 7:00 este bun.
Dragoş Ciocârlan: Radioprogramele de actualităţi, chiar şi emisiunile de actualitate politică, cum le apreciaţi dumneavoastră?
Eugen Preda: Eu le apreciez bine ca ascultător; nu pot să mă pronunţ altfel.
Ileana Ionescu: Fără discuţie că este un post foarte ascultat, foarte iubit şi să sperăm că va rămâne aşa în continuare, cum ne-a învăţat domnul Eugen Preda, să ţinem deviza /.../ post de radio, şi asta deja era lege. Dacă aşa s-a spus la radio, trebuie să inoculăm în continuare în conştiinţa ascultătorului că ceea ce se spune la Radio este automat adevărat, automat exact şi mai ales că îi trebuie ascultătorului să asculte ceea ce îi oferim noi. Poate aici nu se face încă suficient.
Dragoş Ciocârlan: Care este mesajul pe care îl adresaţi tinerei generaţii de jurnalişti de radio? Eugen Preda: Să-şi vadă de treabă.
Ileana Ionescu: Şi mai ales să nu uite, aşa cum citeam mai demult, într-o carte a domnului Eugen Preda - se numea "Cinci coloane pe-a-ntâia" - şi care era o carte extraordinară, care putea fi oricând retipărită şi care ar fi foarte utilă să fie retipărită, ca şi noile generaţii de gazetari să afle cam cum a fost şi cum este scrisă în lume. Era acolo citată o deviză a unuia din cele mai mari posturi care emiteau pe teritoriul SUA - "Everywhere you go, listen radio". Să se gândească la această deviză şi să încerce să-l facă pe ascultător ca oriunde se duce să asculte radioul şi RADIO ROMÂNIA.
Dragoş Ciocârlan: Domnule Eugen Preda, există un exemplu concret din experienţa dumneavoastră atât de vastă în ale jurnalisticii care poate constitui o pildă pentru cel care vine şi se angajează la Radio, acum, la sfârşitul acestui mileniu?
Eugen Preda: Eu cred că da şi sunt chiar aici, de faţă, doi: doamna Ileana Ionescu şi Dragoş Ciocârlan.
Dragoş Ciocârlan: Poate ne vom întâlni şi în primele zile ale anului 2000. Ce aţi vrea să vă întreb atunci?
Eugen Preda: Nu /.../.
Dragoş Ciocârlan: Cine a avut dreptate şi cine a greşit? Eugen Preda: Eu cred că nu am greşit.
Realizator: Întâlniri întâmplătoare. Publicistul, ziaristul Neagu Udroiu.
Neagu Udroiu: Prin plecarea dintre noi a lui Eugen Preda, se retrage unul din cei mai importanţi profesionişti ai publicisticii româneşti din veacul nostru. Ziaristul /.../ mai toate palierele presei, dar cu deosebire la Radio şi Televiziune, a fost cuplat în modul cel mai fericit cu pedagogul de rasă, cu organizatorul de excepţie. Sunt dator să evoc colaborarea ireproşabilă dintre noi de-a lungul timpului. Regret cu sinceritate dispariţia sa.
Realizator: Directorul general al cotidianului independent "Azi", Ion Cristoiu.
Ion Cristoiu: Nu l-am cunoscut personal pe domnul Eugen Preda, nelucrând în Radio. Îmi amintesc însă - şi este una din amintirile cele mai puternice - de transmisiile sale din timpul războiului din Golf, pe când se afla în calitate de corespondent al Radiodifuziunii Române în Israel. Vocea sa inconfundabilă o păstrez şi acum în memorie şi îmi dă posibilitatea să evidenţiez că Eugen Preda a fost tipul de şef din presă care a format o întreagă şcoală şi a condus o instituţie nu stând în jilţul din birou, ci activând pe teren, făcând el însuşi corespondenţe. În cazul pe care îl citez a preferat să meargă el într-un teritoriu, într-un spaţiu care presupunea o maximă exactitate a relatărilor. Cred că Radioul a rămas sub semnul independenţei pe care a impus-o Eugen Preda şi, după părerea mea, indiferent de schimbările care au avut loc la conducerea ţării, Radioul a rămas singura instituţie de presă pe care orice analist politic, dar şi orice cetăţean poate conta în materie de obiectivitate a ştirilor.
Dinu Săraru, scriitor: Am lucrat împreună o jumătate de veac de gazetărie. A fost într-adevăr un mare gazetar de radio şi trebuie să recunosc că sub conducerea lui postul de radio Bucureşti a fost unul din cele mai importante din Europa. Are meritul de a fi făcut să se nască în spaţiile postului de radio Bucureşti o generaţie de ziarişti tineri care ar merita să-i aducă omagiul până la adâncile lor bătrâneţi. Mă bucur să pot să spun încă o dată că Preda a fost unul din marii gazetari români din ultima jumătate de veac.
Realizator: Din noua generaţie de juranlişti ai Radioului românesc, Ancuţa Florea.
Anca Florea: Nu ştiu ce se poate spune într-un minut despre Eugen Preda, nici în două, şi nici în foarte multă vreme. Nici nu ştiu ce se poate spune mai întâi. Toată lumea se năpusteşte cu declaraţii după ce un om dispare, dar foarte puţină lume a ştiut să rămână lângă el până în aceste ultime clipe. Poate sună a reproş, poate este o durere că foarte puţini au rămas alături de el, după câte ne-a învăţat şi după cât ne-a dat. Pentru mine, Preda a fost fiara care m-a dat cu capul de pereţi şi lauda maximă pe care am auzit-o de la el a fost «nu a fost rău», deşi ştiu că era mulţumit de mine şi că avea încredere în mine. Eu nu am mai întâlnit un om care să aibă funcţia aceea înaltă pe care o avea el , cu rang de ministru, aproape, şi să-mi spună «Ai două ore duminică dimineaţa, fă din ea o emisiune!»şi să nu mă întrebe, iar când m-a întrebat, am refuzat să-i răspund. Am spus "trebuie să aveţi încredere în mine până la capăt" şi am făcut "Matinal duminical". Nu am fost unul dintre favorizaţii lui Eugen Preda, dar am fost cu siguranţă unul dintre răsfăţaţi, pentru că am avut atâta libertate şi m-a dres din mers şi m-a învăţat atât de multe lucruri, că acum mi se pare nu că este meschin un minut, este meschin o viaţă întreagă să te gândeşti la cât îţi poate da un om de felul ăsta. Oricum, eu am cele mai frumoase poze cu el făcute de curând şi oricum nu am nevoie de poze, pentru că el este, l-am simţit ieri în studio lângă mine, îl simt ca şi cum ar fi viu şi îi simt mustrările. Ştiu când greşesc, pentru că ştiu ce ar fi gândit Preda în clipa aia.
Ruxandra Săraru: Trebuie să spun că sub conducerea domnului Eugen Preda eu am învăţat tainele gazetăriei şi pentru mine dispariţia acestui om înseamnă dispariţia unui punct de reper la care m-am raportat întotdeauna, chiar dacă dânsul, prin împrejurări, nu a mai putut fi alături de noi, cei pe care i-a creat la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI. Sub conducerea domniei sale, a celui care a fost şi va rămâne pentru noi toţi «domnul Radio», postul de radio ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, întregul Radio român a fost unul din cele mai importante din lume şi am fost recunoscuţi ca atare şi domnia sa are meritul pentru toţi românii ca între 1990-1995 postul /.../ de radio să fie considerat unul dintre cele mai obiective, corecte şi importante mijloace de comunicare din România. Îi datorez enorm şi pentru mine va rămâne întotdeauna, repet, unul din marile mele puncte de reper într-ale gazetăriei.
Pompilius Onofrei: Sunt lucruri, sunt situaţii despre care nu îţi doreşti, nu îţi poţi dori să vorbeşti şi nu vreau acum să cred că ce am auzit este adevărat. De fapt, eu cred că nici nu este adevărat. Domnul Preda, acest Alfa al Radioului nostru, să-l numesc aşa, există acolo undeva şi nu conteneşte să se uite critic şi ironic, tăcut ironic, la ceea ce se întâmplă aici, la noi, chiar dacă mulţi dintre noi se fac că nu observă. Nu a încetat să facă acest lucru din 1996, când, foarte discret, aşa cum îl ştiam, s-a retras în observaţia sa acidă şi, cum nu a făcut-o atunci, nu o să înceteze să facă acest lucru nici de acum încolo. Şi, pentru că pentru mine domnul Eugen Preda a însemnat totul, nu vreau să comentez mai mult. Sper ca memoria sa să ducă bătălia aceea rafinată şi discretă în continuare, astfel încât niciodată să nu putem spune: iată, acela a fost Omega Radioului. Oricum, este bine că fostul birou al domnului Preda, a cărui uşă era în permanenţă deschisă, în actualul birou al lui Paul Grigoriu, scaunul marelui maestru al Radioului a rămas sacru, neocupat. Cred că atâta timp cât va rămâne aşa acest simbol, nu doar omagiul pentru acest uriaş om, domnul Eugen Preda, va fi permanent actualizat, ci şi flacăra, scânteia aceea de bun simţ şi profesionalism de care domnul Eugen Preda ne-a obligat să o aprindem în noi, această scânteie va lumina, să zicem, tunelul conştiinţei noastre. Domnul Eugen Preda a murit, trăiască domnul Preda, adică Radioul!
Realizator: Mărturii, documente sonore la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI. Emisiunea specială difuzată la data de 19 ianuarie 1992.
Eugen Preda: "Întâlniri întâmplătoare" - aşa i-am putea /.../ cele ce urmează şi acest titlu mi-a fost sugerat de o întâlnire cu adevărat întâmplătoare şi ea s-a petrecut în vecinătatea marii săli de bal a Hotelului Hilton din Ierusalim, unde venisem /.../ după ce transmisesem, de-acum, primele corespondenţe spre Bucureşti, sosirea noastră la Ierusalim aflându-se în ziua precedentă, iar în cursul nopţii /.../ s-au petrecut evenimentele deja cunoscute. Venisem să /.../ în legalitate, adică să ne putem acredita. Cu engleza nu prea bună pe care o posed, încercam să încheg un dialog cu un domn care se afla la unul din birourile pe care scria "Oficiul de presă al Ministerului de Externe". Discutând cu colegul meu Dan Preda, persoana pe care o întâlnisem mi-a spus /.../. Dan Preda: Exact aşa, aş corecta doar expresia dvs, pe care o consider /.../ exagerată, adică engleza în care aţi vorbit era o engleză foarte clară şi corectă. Eugen Preda: Mulţumesc de această referinţă, dar să revenim la subiectul nostru. Acum ne aflăm chiar în cabinetul domnului Eliezer Palmoth, care, cum am aflat atunci, este ambasador în Ministerul de Externe al Israelului şi directorul Direcţiei de relaţii cu America Latină. Domnule Palmoth, aş vrea să ne spuneţi câteva cuvinte despre preocupările principale pe care le aveţi acum şi ministerul în care lucraţi. Eliezer Palmoth: Este cât se poate de clar că preocupările noastre principale sunt rezultatul situaţiei în care se află zona Orientului Mijlociu, ca o consecinţă a anexiunii Kuweitului de către Irak şi ostilităţile care, de acum cinci zile, se desfăşoară între Irak şi coaliţia de state care încearcă pe această cale, după ce căile paşnice nu au dat nici un rezultat, să impună respectarea rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite către Irak. Eugen Preda: Este ora 22:31. Sună încetarea alarmei generale. Ea a fost ridicată înainte cu câteva minute în ceea ce priveşte părţile de nord şi de sud ale Israelului, rămânând valabilă pentru zona de centru /.../. În noaptea de miercuri spre joi, în timpul unui nou atac de rachete, a avut loc şi premiera radiofonică pe care am amintit-o ieri, sâmbătă, la ora 14:00 în emisiunea "Tranzistor". Şansa şi curajul de a înregistra momentul explodării unei rachete irakiene şi de a-l comenta a avut-o un reporter al postului de radio KOL ISRAEL (VOCEA ISRAELULUI). Cred că numele lui se pronunţă Hoeler. -: Dinspre răsărit am auzit un zgomot de sus şi am văzut un obiect mare îndreptându-se spre noi. Nu am văzut flăcări în spatele lui, el apropiindu-se cu o viteză imensă. M-am trântit pe pământul mocirlos, iar microfonul a rămas deschis spre cer. O explozie puternică, aşa de puternică a fost forţa ei, încât microfonul s-a spart în mâna mea şi el nu a mai putut înregistra explozia. Proiectilul a căzut la câteva zeci de metri de mine. Apoi, câteva secunde de linişte înspăimântătoare, mai cumplite decât zgomotul exploziei. O trombă de praf şi fum s-a ridicat. Mă pipăi. Nu am fost rănit, dar au sărit spre mine schije, aşchii şi cioburi şi după liniştea aceasta s-au auzit ţipete şi plânsete de copii şi oameni care fug. (...)
Ana Blandiana, reprezentantă a societăţii civile: Ca la dispariţia oricărui mare profesionist, dispariţia lui Eugen Preda lasă un gol nu numai printre colegii lui din Radio, ci şi printre cei cu care de-a lungul anilor a colaborat. În acelaşi timp, însă, este, sunt convinsă, un gol care va funcţiona ca un model. Sunt convinsă că pentru noii profesionişti din Radio felul în care Eugen Preda şi-a făcut datoria cu talent şi cu responsabilitate atâtea decenii va funcţiona ca un exemplu. (...)
Realizator: Adina Darian, scriitoare şi critic de film, soţia regretatului Cristian Popişteanu.
Adina Darian: L-am cunoscut pe Eugen Preda cu 35 de ani în urmă prin Cristian Popişteanu, care urma să fie soţul meu. Cristian şi Eugen s-au întâlnit în curtea Liceului Lazăr, când Cristian îşi dădea capacitatea, iar Eugen bacalaureatul. De atunci au rămas prieteni nedespărţiţi şi au petrecut viaţa consultându-se împreună, pentru că au făcut parte din acea generaţie care a avut de traversat multe răscruci. Dar eu l-am cunoscut pe Eugen Preda, căruia îi spuneam Ţuţi, ca prieten de familie, care venea în casă tot timpul. Se înţelegea foarte bine cu mama. De altfel, când a fost suferindă, a venit s-o ajute în repetate rânduri. Petrecea împreună cu noi Crăciunul şi Paştele aproape cu regularitate, încât eu nu i-am cunoscut faţa severă sau faţa autoritară şi nici măcar dogmatismele dintr-o anumită perioadă. Pentru mine el era un prieten, un prieten fidel şi un om cu un suflet rar. Îmi aduc aminte un episod, şi anume acela de la începutul anului 1989, când Ţuţi a venit la Cristian să se consulte, că el nu mai poate să reziste la atmosfera din Radio şi că el trebuie neapărat să plece şi o să-şi ceară pensionarea. Cristian s-a opus cu o maximă vehemenţă şi i-a explicat, pentru că el ştia de altfel că în afară de munca, munca în Radio şi o perioadă în Televiziune, munca în mass media, Eugen Preda nu a avut altă bucurie în viaţă. Şi atunci i-a explicat că el nu poate să renunţe la Radio. Indiferent de situaţie, el nu îi permite să se pensioneze. Au fost lungi discuţii, unele din ele chiar conflictuale. Văzând că lucrurile stau aşa, fără să am credinţa că puteam să-i aduc nişte argumente lui Eugen Preda, care ştim cu toţii că era cam inebranlabil, i-am spus un singur lucru: 'uite, Ţuţi, eu îţi spun ceva: dacă tu nu îl asculţi pe Cristian, eu nu te mai primesc în casă niciodată. Te întâlneşti cu Cristian la colţul străzii, la Radio, unde vrei, dar în casă, să ştii că, dacă te pensionezi, nu mai intri'. Eu, mai mult de atât, nu i-am spus. Nu ştiu dacă asta l-a convins sau ce l-a convins, dar Eugen Preda nu s-a mai pensionat. Acest lucru a fost şansa lui, pentru că a prins marea schimbare în Radio, dar a fost şi marea şansă a Radioului şi marea şansă a tinerilor care au intrat după marea schimbare în Radio, care l-au avut pe el ca profesor, pentru că eu cred că de aici înainte încă mulţi ani, în privinţa radioului, ca profesie, Eugen Preda va fi instanţa supremă.
Soprana Mariana Nicolesco: Sunt profund mişcată, profund emoţionată aflând vestea dispariţiei lui Eugen Preda. Plecasem din ţară în 1970. Abia ieşită din adolescenţă, fusesem admisă prin concurs, cu o bursă la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, însuşindu-mi arta cântecului şi marile tradiţii perpetuate de maeştrii italieni. Terminam Conservatorul, câştigam cel mai important concurs internaţional de canto din acea vreme, concursul Rossini, şi astfel destinul avea să mă poarte pe toate meridianele lumii. Dar în ţara natală eram condamnată tocmai pentru a fi urmat acea cale, a nu mă fi întors în patrie la terminarea studiilor. Singurul contact cu cei în mijlocul cărora mă născusem, în atâţia şi atâţia ani în care pe catargul destinului meu a fluturat steagul României a fost Radioul, dar nu Radioul naţional, ci EUROPA LIBERĂ şi VOCEA AMERICII. Reveneam pentru prima dată pe pământul natal la finele lui iunie 1991. O lume dispăruse, o lume de tenebre. Un orizont al speranţei se deschidea. Veneam să cânt pentru prima dată pe o scenă din ţara de origine şi la scara avionului care mă aducea de la Paris mă aştepta o tânără jurnalistă de la RADIO ROMÂNIA, Ruxandra Săraru, care primise din partea directorului general Eugen Preda o însărcinare pe care o considera drept o mare onoare, aceea de a-mi lua primul interviu acordat vreodată Radioului naţional. Nu a fost, de atunci, eveniment în care RADIO ROMÂNIA să nu fie alături de mine, nu a fost concert al meu pe care să nu-l transmită. Aşa au rămas lucrurile şi după plecarea lui Eugen Preda din instituţia în care intrase cu cinci decenii în urmă. Dar instituţia pe care o cunoscuse în tinereţe şi aceea de care se despărţea nu fără durere nu era aceeaşi. Auzeam de multe ori, după întoarcerea mea în ţară, o frază care m-a impresionat, aceea că ştirilor şi comentariilor de la RADIO ROMÂNIA, şi nu altora, trebuia să le dăm crezare, căci erau adevărate şi juste. Acest capital de încredere şi de respect este un bun de mare preţ într-o ţară care se îndreaptă pe căi atât de întortocheate spre un viitor mai fericit şi pentru acest capital de adevăr cred că trebuie să-i fim recunoscători, între alţii, şi lui Eugen Preda. (...)
Realizator: Întâlniri întâmplătoare? Cu siguranţă, domnul Radio veghează de acolo şi poate că ne priveşte dojenitor. Şi, cum bine îl vom şti, pentru totdeauna ne spune: nu îmi place să se vorbească despre mine. Vedeţi-vă de treabă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
